Season 1, Ep. 6

Poezie. Viață. Doi frați. Sărăcie. Și anotimpuri care trec așa cum doar doi adolescenți a căror mama nu se va mai întoarce niciodată pot să înțeleagă. Frumusețea aceea din a lua viața așa cum este, fără înflorituri și efecte speciale. Frumusețea din a privi lumea pur și simplu și a nu te mai aștepta să existe ceva dincolo de ea. Când ai 18 ani, lumea e a ta. Sau poate că nu e, dar tu nu știi încă asta. Și e foarte bine așa.

Text: Dan Coman
Lectura: Alex Fifea

anotimpuri (de Dan Coman)

O să-I spui că ești îndrăgostită până peste cap? Că ești îndrăgostită până peste cap de el? Că tot ce faci în ultima vreme e doar să cauți ocazii să vă întâlniți, să îl vezi măcar puțin, cu coada ochiului? O să îi spui că te-ai apucat de pregătire la matematică doar pentru că mama lui e profă de mate și sperai să-l vezi pe-acasă? Poate azi e șansa ta, acum, când aproape că vă ciocniți în stația de tramvai și tu simți că nu mai ai aer și… E OK, ia-ți o Cola și mai vezi tu apoi. E primăvară, un nou început, unul nou poate chiar și pentru tine!

Text: Mara Wagner
Lectura: Carmen Florescu

anotimpuri (de Dan Coman)

am 18 ani

Related tracks