„Alb-” e o confesiune în formă de cântec.
E despre acele sentimente care nu ni s-au spus niciodată clar, dar pe care le-am învățat prin tăceri, priviri și reguli.
Vorbim despre educația transmisă de părinți, cu toată încărcătura ei – frumoasă, rigidă, dureroasă uneori.
Blues-jazz-rock-ul piesei e modul nostru de a transforma această povară într-un act de eliberare. Scriem, cântăm, simțim... și ne vindecăm.

Iarmarock DP - Alb

„Coco-” este o reflecție lucidă și ironică despre cum am ajuns să trăim pentru like-uri, views și aprobarea altora în online.
Piesa atinge tema dependenței de social media, a goanei după validare și a eului digital care ne consumă realitatea.
🔊 Stil: rock alternativ cu influențe electronice și spoken word
🎙️ Versuri: sarcastice, dar dureros de reale

Iarmarock DP - Coco

Iarmarock DP - Peisaj

„Secundar” – Iarmarock DP „Secundar” vorbește despre renunțarea la etichete: identitate impusă, etnie, statut social, meserie, tradiții – toate lucruri care ne separă artificial. În esență, dincolo de tot ceea ce acumulăm sau moștenim, suntem „o apă și un pământ”: aceeași specie, aceeași fragilitate, aceeași luptă interioară.
Versurile surprind procesul dificil al întoarcerii către sine, al regăsirii adevărului interior, eliberat de convenții. Strofa transmite dorința de autoexplorare:
„îmi place să mă pierd în mine / și să arunc cheia pe geam / să mă cunosc îmi face bine / am amintiri strânse în ani / să schimb yala la intrare / și în suflet să mă ascund / blocat cu ochi între rânduri / în a mea carte scrie în gânduri”
Este o meditație despre viață ca joc în care nu trebuie să cedăm, despre copilul din noi care rămâne viu, indiferent de vârstă și circumstanțe. Refrenul exprimă puterea continuității:
„și mă pierd în amintiri / eram copil mai sunt și acum / am învățat să nu cedez / jocul mereu să îl urmez”
O piesă ce îndeamnă la descoperirea autenticității și la eliberarea de rolurile secundare pe care societatea ni le pune pe umeri.


2.Iarmarock dp-Secundar

„Liniștea dintre rânduri” – Iarmarock DP Această piesă vorbește despre puterea pe care o avem în scrierea propriei vieți. Nu suntem doar trecători prin povestea altora, ci autorii destinului nostru. „Karma” nu e o forță exterioară ce decide în locul nostru — este suma acțiunilor și alegerilor personale.
Versurile ating tema responsabilității față de sine: fiecare decizie, fiecare pas, fiecare oprire scrie un nou rând din cartea vieții. Iar între acele rânduri există o liniște creativă: spațiul în care ne reinventăm, în care găsim curaj și sens.
Refrenul este un îndemn direct, motivațional:
„ești scriitorul vieții tale / și scenarist, rol principal / tu poți să faci orice schimbare / să adaugi capitole legal”
Piesa este o declarație de libertate personală — o reamintire că nu trebuie să rămânem captivi în capitole vechi, că putem oricând să deschidem o pagină nouă și să scriem mai departe exact așa cum simțim.


3.Iarmarock dp - Linistea dintre randuri

„Nuante” – Iarmarock DP „Nuante” este un manifest interior despre frica de a trăi cu adevărat. Despre cum societatea ne seduce cu siguranță, bani și poziții clare — dar, în schimb, ne erodează personalitatea, visele, libertatea.
Piesa privește către cei care, după o viață întreagă de conformism, încearcă să protesteze, să respire, să se elibereze. Dar descoperă că mecanismele supunerii au devenit parte din ei.
Ei numesc „libertate” faptul că nu răspund la telefon, că se ascund de oameni, că încearcă să aparțină unor grupuri în care nu se regăsesc cu adevărat. Eforturi disperate de redescoperire — făcute prea târziu, prea timid, prea cu teamă de a acționa fără ordine, fără un șef, fără control extern.
Refrenul surprinde perfect paradoxul:
„știu nuanța mi se pierde / stau la semafor când este verde / e clar pașii îmi sunt hotărâți / dar eu stau pe loc când în față nu este stop”
Un adevăr crud: zona de confort este, de fapt, cimitirul viselor.
„Nuante” îi provoacă pe cei care ascultă să se miște ACUM. Să aleagă curajul înainte ca propriile culori să se stingă.


4. Iarmarock dp -Nuante

„Moara Stricată” – Iarmarock DP „Moara Stricată” este o reflecție profundă asupra legăturii unice dintre copil și părinte — o relație în care iubirea există, dar nu este întotdeauna exprimată perfect. Părintele devine uneori o „moară stricată”: repetând aceleași povețe, din grijă sau teamă, rotind aceleși cuvinte pe care copilul le va filtra și transforma în propria înțelepciune de viață.
Piesa este și jurnalul copilului interior: un mesaj către sine și către cei care l-au crescut, despre iertare, înțelegere și drum personal.
Refrenul transmite lecția esențială, într-o metaforă limpede și emoționantă:
„dacă visele tale le vei opri / mult prea repede vei îmbătrâni / dacă drumul pe care ți-l alegi nu-l păstrezi / te vei rătăci, pe alte poteci / dacă râul din mine va seca / în albia lui te vei plimba / vei păși peste a mele cuvinte / să știi copile, viața nu minte”
„Moara Stricată” este o pledoarie pentru vis, pentru continuitate și pentru dragostea care rămâne în picioare chiar și atunci când se exprimă prin tăceri sau repetiții. O piesă metaforică, copleșitoare și extrem de umană.


5. Iarmarock dp -Moara Stricata

„La Conu” – Iarmarock DP „La Conu” este o satiră inspirată de întrebarea: Ce ar scrie astăzi Ion Luca Caragiale dacă ar trăi în era internetului?Dacă marele observator al moravurilor românești ar vedea cum se manifestă prostia modernă în social media, probabil că ar întoarce din condei tot ceea ce criticase odinioară — doar că acum cu mai mult haos, mai multă viteză și… mai multe like-uri.
Titlul piesei face trimitere la porecla lui Caragiale — „Conu’ Iancu” — cunoscut nu doar ca scriitor genial, ci și ca berar nereușit, patron de restaurant care a falimentat, pentru că se pricepea mult mai bine la pamfleturi decât la gastronomie.
„La Conu” devine astfel un omagiu ironic: noi îl venerăm, îi punem flori pe mormânt — în timp ce lumea pe care el a descris-o atât de precis a ajuns și mai ridicolă.
Refrenul pune accentul pe absurdul prezentului:
„pune-i o floare la conu’ / se învârte în mormânt ca tirbușonul / la câtă prostie curge din taste / du-i panseluțele albastre”
Piesa este o oglindă contemporană — amară, jucăușă, caragialescă. O comedie a prezentului în care Caragiale ar avea material pentru încă 100 de volume.


8. Iarmarock dp - La Conu

„Universitatea de Cumetrie” – Iarmarock DP „Universitatea de Cumetrie” este o satiră muzicală despre breasla muzicienilor care, după ani de studii și perfecționare, se complac și ajung să cânte doar la nunți, botezuri, petreceri private sau evenimente organizate în restaurante.
Piesa critică lipsa de creație și confortul financiar facil oferit de aceste locuri, unde majoritatea muzicienilor se limitează la cover-uri simple, rapide, fără riscuri artistice. Este o cursă care atrage mulți, dar care, pe termen lung, le neagă satisfacția autentică: lipsa unui public real, lipsa fanilor care să aprecieze creația proprie.
Refrenul transmite dezamăgirea și paradoxul acestei alegeri:
„o, mamă, cât am studiat / și acuma cânt la o nuntă / dar când ajung acasă / și pun banu’ pe masă / parcă nici nu îți pasă”
„Universitatea de Cumetrie” este o piesă directă, ironic-amuzantă, dar și amară, despre compromis, comoditate și despre cum confortul temporar poate ucide pasiunea și autenticitatea unui artist.


9. iarmarock dp-universitatea de cumetrie

„Doi Pitici” – Iarmarock DP & Teodora Săcălean „Doi Pitici” este o piesă inspirațională despre lupta interioară a fiecăruia dintre noi, reprezentată metaforic prin doi pitici: unul pozitiv și unul negativ.
Melodia se inspiră din experiențele Teodorei, care a înfruntat o boală necruțătoare și a luptat pentru viață și vindecare. Piesa transmite că, deși viața ne poate pune în situații dificile, este esențial să hrănim piticul pozitiv — curajul, speranța și dorința de a merge mai departe — pentru a depăși singuri obstacolele.
Refrenul reflectă această alegere:
„e viața o piață care te lasă să alegi cei mai buni din tine / e viața / un pic de ceață / dar în tine e senin, știi foarte bine”
„Doi Pitici” devine astfel un imn al rezilienței, al forței interioare și al încrederii în propriile resurse, chiar și atunci când viața pare încâlcită.

10. Iarmarock dp -Doi Pitici

„Pasarika” – Iarmarock DP „Pasarika” este o piesă veselă, plină de umor și subtilitate, care celebrează feminitatea și farmecul universal al femeilor. Melodia explorează cât de versatilă și esențială este prezența femeii în viața unui bărbat — fără ele, viața ar fi incompletă și lipsită de culoare.
Piesa folosește sarcasm și dublu înțeles pentru a evidenția dorința și admirația, dar fără vulgaritate, creând un ton jucăuș și optimist.
Refrenul surprinde această stare cu imagini metaforice și umoristice:
„mie îmi place Pasarika / dimineața să o aud / ciripeala fără număr / până e tare destinul e crud”
„Pasarika” este o oda muzicală a prezenței feminine, a farmecului subtil și a influenței lor esențiale asupra bărbaților, transpusă într-un cadru ironic și vesel, care invită la zâmbet și voie bună.


iarmarock dp

Popular tracks