Se trezește ziua.
Și noi odată cu ea.

Sub pătură încă e cald,
ai zâmbetul ascuns în pernă.
Te privesc —
și timpul se întoarce cu fundul în sus,
o bulă de săpun în lumină.

Umbrele fug
pisici speriate.
Dar noi...
râdem,
și totul devine simplu.


Umbrele se pierd în zori,
dar noi rămânem —
ca două stele
care nu știu să cadă.
îmi pui prea mult zahăr…
în cafea,
desenează-mi inimi pe nas.
Azi...


Iar Ai adormit cu o carte deschisă,
erai cu degetul pe-un cuvânt: 
„împreună”.
Afară e soare,
dar în cameră e mai bine —
suntem încă puțin în vis.

Trag draperiile
ca să mai păstrăm noaptea.
Tu spui: „Hai să fim leneși!”
Eu zic: „Doar dacă rămâi lipită de mine.”


Umbrele se pierd în zori,
dar tu ești aici —
cu părul răvășit și ochi de somn.
fără reguli,
doar noi...
și-un toast ars pe-o farfurie...


Poate că iubirea e o joacă
pe care n-o mai uităm niciodată.
Și poate că fiecare dimineață
e un nou „te iubesc” în pijamale.


Umbrele se pierd în zori,
dar râsul tău le alungă toate.
Hai să pictăm iar luna,
de data asta cu degetele,
pe geamul aburit de dimineață.

„Te iubesc” în pijamale.

Melodii care îmbină sunete atmosferice, emoții puternice și povești nerostite.

„Te iubesc” în pijamale.

Andrei-Akira85