Nu e deloc lipsit de însemnătate faptul că una dintre primele campanii internaționale de promovare a turismului cubanez, la scurt timp după dizolvarea URSS, a fost un pictorial în Playboy. La peste trei decenii de la triumful Revoluției Cubaneze, turismul era acceptat de guvernul revoluționar drept „un rău necesar“, iar femeile cubaneze, expuse spre admirația lumii întregi. Dar povestea nu se termină la sfîrșitul sesiunii foto pentru Playboy: fotograful s-a căsătorit cu una dintre protagonistele pictorialului și s-au întors împreună în Franța. Căsătoriile au devenit unul dintre efectele paradigmatice ale noii economii cubaneze, pentru care, de mai bine de treizeci de ani, turismul continuă să joace un rol central (Cabezas 2009).  Redeschiderea țării spre turismul internațional a venit la pachet cu o serie de stereotipuri despre cubanezi, reprezentați în general ca fiind veseli, rezilienți și creativi, și gata oricînd să danseze. Imaginea dansatoarei (mulata), ale cărei șolduri se unduiesc dezlănțuit în ritm de timba, întruchipează esența spiritului cubanez, în timp ce bărbaților cubanezi le sînt atribuite hipervirilitatea și predispoziția spre flirt și seducție. Școlile private de dans (care se adresează aproape în exclusivitate turiștilor) au transformat aceste reprezentări într-un veritabil program de marketing, ce le promite turiștilor că vor pătrunde nu doar în tainele pașilor de salsa și rumba, ci și în secretele feminității și masculinității cubaneze. Prin dans – și cu precădere prin dansul oferit spre consum turiștilor – corpul devine un spațiu al transformării, al negocierii constante între dorință, putere și capital economic. Ce informații ne oferă cercetarea etnografică prin dans despre modelele de parteneriat, dragoste și îngrijre care funcționează în interacțiunile dintre cubanezi și turiști? Ce ne spune dansul despre schimbările sociale și politice în Cuba? Ce rol a avut dansul în Revoluția Cubaneză, de ce baletul și dansurile cu origini africane au fost promovate, în timp ce salsa aproape a dispărut din spațiul public? Ce și cum „știe“ corpul cercetătoarei când dansează?
O ilustrație de Ana Maria Dudu

Sun, sea, sand (& salsa): despre cercetarea etnografică prin dans - Ruxandra Ana

Argentina are din decembrie 2023 un nou președinte, excentricul libertarian Javier Milei. Alegerea lui Milei a venit pe fondul unei crize economice profunde. 

Memoria ultimei dictaturi militare, încheiată în 1983, este în centrul polemicilor lansate de Javier Milei și a protestelor publice. Pe 24 martie, ziua comemorativă a loviturii de stat ce a instalat regimul militar în 1976, centrul capitalei Buenos Aires a fost inundat de oameni pentru care Nunca Más (Never Again) exprimă nu doar memorie, ci și orizont politic. Discuția atrage atenția și asupra unor forme dictatoriale hibride, care există sau sunt în curs de formare și astăzi în multe națiuni/regiuni din lume - și este cu atât mai importantă în România de azi!

𝐀𝐥𝐞𝐣𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚 𝐍𝐚𝐟𝐭𝐚𝐥 a fost la rândul ei deținută și torturată de ultima dictatură militară din Argentina. În 2012 a fondat și a condus 𝐄𝐒𝐌𝐀 – 𝐟𝐨𝐬𝐭𝐮𝐥 𝐂𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐂𝐥𝐚𝐧𝐝𝐞𝐬𝐭𝐢𝐧 𝐝𝐞 𝐃𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐞, 𝐓𝐨𝐫𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐄𝐱𝐭𝐞𝐫𝐦𝐢𝐧𝐚𝐫𝐞, acum cel mai important sit de memorie a dictaturilor din America Latină, care a fost inclus pe lista patrimoniului mondial UNESCO în 2023. 

Pe 3 aprilie 2024, Alejandra a fost la București, în dialog cu Gruia Bădescu, cercetător pe tema orașelor și a memoriei, care din 2016 cercetează cum experiențele latino-americane pot fi relaționate cu cele din Estul Europei. Traducere și interpretare de Iulia Hau.

𝐼𝑆𝐶𝑂𝐴𝐷𝐴 𝑇𝑎𝑙𝑘𝑠 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙 𝑐𝑜-𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡̦𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝐴𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡̧𝑖𝑎 𝐹𝑜𝑛𝑑𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙 𝑁𝑎𝑡̧𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙. 𝑃𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚𝑢𝑙 𝑛𝑢 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑖𝑛𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑑 𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟 𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡̧𝑖𝑎 𝐴𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑒𝑖 𝐹𝑜𝑛𝑑𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙 𝑁𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙. 𝐴𝐹𝐶𝑁 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑠𝑎𝑏𝑖𝑙𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑡̦𝑖𝑛𝑢𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑚𝑜𝑑𝑢𝑙 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑝𝑜𝑡 𝑓𝑖 𝑓𝑜𝑙𝑜𝑠𝑖𝑡𝑒. 𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑖̂𝑛 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑔𝑖𝑚𝑒 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑠𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑏𝑒𝑛𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑎𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡̦𝑎̆𝑟𝑖𝑖.

#ISCOADA Talks // Nunca Más: Memoria ultimei dictaturi argentiniene

Parte din seria ISCOADA Talks
30 august 2024  @FABER Timișoara

Discuția este moderată de Rucsandra Pop, artistă, scriitoare și doctoră în antropologie. 

Invitați:
// Dr. Gurza Maria Ancuța, psiholoagă și psihoterapeută. 
// Ana Maria Tutunaru, asistentă medicală și fondatoarea asociației și azilului de bătrâni Elena și Marius Tutunaru.
// Conf. univ. Claudiu Mesaroș, doctor în filosofie, prodecan și conferențiar la Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Comunicare, Universitatea de Vest Timișoara. 
// Smaranda Vultur, scriitoare, absolventă a Facultății de Filologie din cadrul Universității din București (1973) și a cursului de doctorat în Filologie în 1985.


𝐼𝑆𝐶𝑂𝐴𝐷𝐴 𝑇𝑎𝑙𝑘𝑠 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙 𝑐𝑜-𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡̦𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝐴𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡̧𝑖𝑎 𝐹𝑜𝑛𝑑𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙 𝑁𝑎𝑡̧𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙. 𝑃𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚𝑢𝑙 𝑛𝑢 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑖𝑛𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑑 𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟 𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡̧𝑖𝑎 𝐴𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑒𝑖 𝐹𝑜𝑛𝑑𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙 𝑁𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙. 𝐴𝐹𝐶𝑁 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑠𝑎𝑏𝑖𝑙𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑡̦𝑖𝑛𝑢𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑚𝑜𝑑𝑢𝑙 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑝𝑜𝑡 𝑓𝑖 𝑓𝑜𝑙𝑜𝑠𝑖𝑡𝑒. 𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑖̂𝑛 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑔𝑖𝑚𝑒 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑠𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑏𝑒𝑛𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑎𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡̦𝑎̆𝑟𝑖𝑖.

©ISCOADA 2024

#ISCOADA Talks // Cum vorbim despre moarte și doliu?

Sfertul academic - Podcasturi și texte de antropologie publică - Volumul I -  este un proiect marca ANTROPEDIA.
http://antropedia.com/sfertulacademic/

Sun, sea, sand (& salsa): despre cercetarea etnografică prin dans - Ruxandra Ana

Sfertul academic - Podcast

Related tracks