”Dr. Dan Malciolu este medic Primar Igiena Alimentației și Nutriție, Psihoterapeut la HOSPICE Casa Speranței.

      Și-a dorit să devină medic încă din prima copilărie și nu s-a abătut niciodată de la acest vis iar în 1999 a obținut titlul de medic primar.
      Abilitățile profesionale în domeniul alimentației le-a dobândit sub îndrumarea prof.dr. Sebastian Dumitrache și Prof Dr Constantin Dumitrescu iar deschiderea internațională în nutriție a început în anul 1992 cu o Școală de vară de nutriție sub egida OMS, urmată de 2 stagii la Universitatea Karolinska din Stockholm. 
      A lucrat 20 de ani în cadrul US Peace Corps, o organizație non-guvernamentală, fiind responsabil în calitate de Director Medical de tot ce însemna sănătatea fizică și psihică a peste 1000 de voluntari americani. A învățat acolo o mulțime de lucruri despre respectul pentru individ și intimitatea lui, ascultare, înțelegere, consiliere și empatie. Ulterior, le-a aplicat la HOSPICE
Casa Speranței
     Are specializare în nutriție, dar și formare în psihoterapie cognitiv comportamentală. Formarea ca terapeut cognitiv-comportamental s-a efectuat în cadrul ARTCC (2003-2007) sub îndrumarea mentorilor dr Radu Teodorescu, medic primar psihiatru și Mugur Daniel Ciumăgeanu, psiholog clinician. Sub îndrumarea acestora, a înțeles cu adevărat cât de multe poate face pentru cei
din jurul său, în momentele de nevoie care pot apărea oricând în viața unei persoane, de la un impas profesional sau o depresie, până la tulburări din sfera anxietății sau angoasele asociate unui divorț.
      La HOSPICE Casa Speranței a ajuns într-o perioadă pe care o numește ”de tranziție”. A văzut că la HOSPICE se căuta și psiholog, și medic. Crede că la HOSPICE a răspuns mai multor cerințe, nu unui singur job. Prin urmare, i s-a oferit un job cu trei direcții: paliație, nutriție, psihoterapie.
     Tot la HOSPICE, a condus și una dintre echipele de îngrijire paliativă la domiciliu.”

Dan Malciolu: 
Lucrurile sunt extrem de personale pentru fiecare pacient în parte. Putem să vorbim de latura preventivă (dacă lucrurile sunt devreme în cursul bolii oncologice), vorbim de o latură suportivă a nutriției dacă pacientul sau pacienta este în cursul unui tratament specific radioterapic, chimioterapic, hormonoterapie, vorbim de un abort nutrițional strict particular pentru pacienții care sunt la riscul de a nu se putea alimenta prin localizarea cancerului, vorbim de cu totul și cu totul alt abort nutrițional pentru cei care încep să scadă în greutate în paralel cu evoluția bolii și vorbim de cu totul și cu totul alte cerințe nutriționale de exemplu pentru supraviețuitoarele de cancer de sân.

Fiecare pacient cu boala lui, chiar dacă e cancer, și același pacient se va hrăni diferit în diversele faze ale bolii lui. Este absolut inutil și lipsit și de sens și de pragmatism să recomazi unui pacient care este imobilizat la pat și singura acasă, fără cadrul de îngrijire, să se hrănească la două ore... este inutil. 

Cred că cel mai greu cancer este cel pe care îl are pacientul, pentru că trăirea cancerului este profund personal. După acest cancer care e în vârful piramidei gravității, vine cancerul pe care îl are cel apropiat mie și după aceea sunt toate celelalte cancere.

Vasta majoritatea pacienților sunt acasă, nu la hospice. Și atunci pacienții ar trebui, din vreme, de la momentul diagnosticului, să primească un pic de ghidaj.

 Un pic de ghidaj care să poată să fie pus în practică, împreună cu cei dragi cu care trăiesc. Pentru că multe din problemele cu care ajungem noi să ne confruntăm aici, la HOSPICE, ar fi putut fi minimizate cu luni sau cu ani în urmă. Este trist să primești pacienți cu tipuri de cancer de față, gât, sferă orele, esofag, care au părat diagnosticate de ceva vreme, li s-au instituit tratamente specifice dar nimeni nu a vorbit despre felul în care se vor hrăni când vor face radioterapie.




New tracks tagged #cancer paliatie