În 2018, la începutul studiilor doctorale, mi-am dorit să înțeleg cum se vede învățarea școlară dinspre elevii cu status socio-economic scăzut. Am fost ghidată către ultimul etaj, la clasa elevilor „dezavantajați”, să-i spunem Z, și am rămas acolo 2 săptămâni. În acest timp profesorii și elevii m-au avertizat în repetate rânduri că Z este clasa elevilor „obraznici” și „dezinteresați” sau „leneși”. Contrar acestor etichete, observarea la clasă și interviurile mi-au arătat că elevii din clasa Z au convingerea că școala este importantă. De asemenea, ei cunosc așteptările profesorilor: să fie urmăriți vizual, să ridice mâna, să dea răspunsuri corecte și să rezolve sarcinile primite. Însă, pentru că nu reușesc să le reconcilieze cu nevoile lor de comunicare, recunoaștere sau odihnă, se prezintă ca „obraznici” și „leneși”. Învățarea este pentru ei un act individual, depinde numai de ei, cu puține excepții, elevii nu revendică sprijinul profesorilor. Însă, această nevoie există și reiese implicit din aprecierea lor față de profesorii care le oferă explicații repetate și accesibile, folosesc jocuri și alte mnemotehnici, care îi apreciază și față de care se simt în siguranță să ceară ajutorul. Astfel, acest studiu de caz sugerează că elevii din clasa Z și-au însușit discursul deficitar al profesorilor, își reprezintă învățarea ca un act mai degrabă individual și își consideră nevoile, inclusiv cele de sprijin în învățare, ca neîndreptățite. Elevii opun rezistență la lecții, dar auto-reprezentările lor nu contestă autoritatea pedagogică, ci dezvăluie eforturile lor de autodisciplinare, confirmându-se potențialul de inculcare și excluziune al acțiunii pedagogice (Bourdieu și Passeron, 1978).*
O ilustrație de Roma Gavrilă

Ce nevoi au elevii cu status socio-economic scăzut? - Octavia Borș-Georgescu

În ultimii peste treizeci de ani, viața profesională a muncitorilor din Galați s-a schimbat fundamental. După decenii de muncă garantată de stat, mulți au fost forțați să se pensioneze anticipat sau au fost disponibilizați atunci când unitățile industriale au fost privatizate și restructurate sau închise complet, începând cu anii 1990. Opțiunile locale de formare și reangajare în sectorul industrial au fost puține, forțându-i pe mulți fie să migreze, permanent sau temporar, pentru a munci în afara României, fie să accepte posturi în oraș, cu multe dezavantaje, inclusiv salarii minime, beneficii limitate, programe de lucru rigide și condiții de muncă inferioare. Adoptând o perspectivă aplicată de Rothstein în timpul unei cercetări de 40 de ani în Mexic (2014), această contribuție, care se bazează pe un interes de cercetare de aproape două decenii în Galați, privește viața profesională a muncitorilor din perspectiva circumstanțelor materiale, relațiilor sociale și sentimentului politic. Cercetarea explorează impactul schimbărilor în domeniul muncii asupra bugetului pentru locuințe, serviciilor de îngrijire a sănătății, educație și altor elemente de bază, în cadrul familiilor din clasa muncitoare, subliniind în special provocările aduse de austeritatea fiscală în epoca post-socialistă. Schimbările vieții sociale în cadrul familiilor aparținând clasei muncitoare din Galați sunt de asemenea abordate. Se analizează fragmentarea socială generată de nevoia de a migra pentru un loc de muncă viabil, precum și influența muncii la Galați asupra relațiilor de rudenie și comunitate la nivel local. Ramificațiile politice ale incertitudinii unui loc de muncă puse în balanță includ neîncrederea în funcționarii publici și un sentiment de abandon din partea societății, care pot submina consolidarea deplină a democrației în România.
O ilustrație de Andreea Moise

mplicațiile materiale, sociale și politice ale muncii în și dincolo de Galați - Gerard Weber

Nu e deloc lipsit de însemnătate faptul că una dintre primele campanii internaționale de promovare a turismului cubanez, la scurt timp după dizolvarea URSS, a fost un pictorial în Playboy. La peste trei decenii de la triumful Revoluției Cubaneze, turismul era acceptat de guvernul revoluționar drept „un rău necesar“, iar femeile cubaneze, expuse spre admirația lumii întregi. Dar povestea nu se termină la sfîrșitul sesiunii foto pentru Playboy: fotograful s-a căsătorit cu una dintre protagonistele pictorialului și s-au întors împreună în Franța. Căsătoriile au devenit unul dintre efectele paradigmatice ale noii economii cubaneze, pentru care, de mai bine de treizeci de ani, turismul continuă să joace un rol central (Cabezas 2009).  Redeschiderea țării spre turismul internațional a venit la pachet cu o serie de stereotipuri despre cubanezi, reprezentați în general ca fiind veseli, rezilienți și creativi, și gata oricînd să danseze. Imaginea dansatoarei (mulata), ale cărei șolduri se unduiesc dezlănțuit în ritm de timba, întruchipează esența spiritului cubanez, în timp ce bărbaților cubanezi le sînt atribuite hipervirilitatea și predispoziția spre flirt și seducție. Școlile private de dans (care se adresează aproape în exclusivitate turiștilor) au transformat aceste reprezentări într-un veritabil program de marketing, ce le promite turiștilor că vor pătrunde nu doar în tainele pașilor de salsa și rumba, ci și în secretele feminității și masculinității cubaneze. Prin dans – și cu precădere prin dansul oferit spre consum turiștilor – corpul devine un spațiu al transformării, al negocierii constante între dorință, putere și capital economic. Ce informații ne oferă cercetarea etnografică prin dans despre modelele de parteneriat, dragoste și îngrijre care funcționează în interacțiunile dintre cubanezi și turiști? Ce ne spune dansul despre schimbările sociale și politice în Cuba? Ce rol a avut dansul în Revoluția Cubaneză, de ce baletul și dansurile cu origini africane au fost promovate, în timp ce salsa aproape a dispărut din spațiul public? Ce și cum „știe“ corpul cercetătoarei când dansează?
O ilustrație de Ana Maria Dudu

Sun, sea, sand (& salsa): despre cercetarea etnografică prin dans - Ruxandra Ana

De ce este nevoie de nume? Ce tip de relații sociale indexează? Ce presupune schimbarea numelui și ce ne spune asta despre dimensiunile sociale, culturale și politice în care ea se produce? Numele vin de dincolo de noi și circumscriu un sine social imaginat de urmele tradițiilor, preferințelor culturale, mediului politic, natură, aspirații, vise, dorințe și chiar de propriul nostru subconștient. Voi explora aici legăturile dintre individ și comunitate subscrise utilizării numelor de persoane. Plecând de la o definiție a numelui, merg spre originile lui, modalități de utilizare și trec apoi spre folosirea numelor în sfera digitală încercând să evidențiez și aici principalele direcții în care e testată maleabilitatea acestei componente identitare – numele personal. Narațiunea pe care o construiesc în jurul numelor se bazează pe statistici oficiale privind numele de persoane, interviuri cu nativi din peste 30 de țări din Africa, America, Asia, Europa, Oceania, observarea macro transformărilor statale și lingvistice care au afectat țările din care aceștia provin precum și studii antropologice care abordează diferite dimensiuni ale antroponimiei. E o poveste cu final deschis și tușe groase care arată spre principalele tipuri de semne pe care cultura le înscrie în nume.
O ilustrație de Mura

Numele personal – mozaic relațional - Nicoleta Sibișan

Republica Moldova, deși este una dintre cele mai productive țări vitivinicole din Europa, s-a alăturat doar recent piețelor globale de vin din afara fostelor republici sovietice. Această intrare a fost parțial o consecință a unei serii de embargouri asupra vinului începând cu mijlocul anilor 2000 din partea celei mai mari piețe de export a Moldovei după independență, Rusia. Pe măsură ce piața rusă a fost pierdută progresiv, industria vitivinicolă moldovenească a trecut prin perioade de stagnare, dar și de transformări și reforme majore. Reformele au fost menite să armonizeze vinăriile moldovenești cu reglementările internaționale și, de asemenea, să elaboreze un discurs nou despre podgoriile și distincția moldovenească. Ce procese socio-economice au fost puse în mișcare de această deplasare a exporturilor de vinuri moldovenești către noi piețe? Voi vorbi despre relațiile de producție și despre schimbările din viața de zi cu zi a muncitorilor din domeniul vitivinicol, bazându-mă pe muncă de teren întinsă pe o perioadă de un an, între lunile august 2016 și august 2017, timp în care am lucrat într-o vinărie dintr-un sat moldovenesc.
O ilustrație de Oana Ispir

Antropologie în vie: muncă și valoare în vinificația moldovenească - Daniela Ana

În acest articol prezint o parte din datele și concluziile elaborate în cadrul cercetării mele doctorale în științele educației. A fost un demers în care am ales să utilizez elemente de etnografie educațională, în încercarea de a înțelege și descrie ce se întâmplă în clasa de elevi, pe care o percepeam ca pe o cutie neagră, greu accesibilă. Am început cu o întrebare generală: „ce se întâmplă aici?”. Răspunsul s-a prefigurat, inițial, la fel de vag precum întrebarea: terenul mi-a atras atenția prin „ceva” pe care îl intuiam, dar nu reușeam să îl pun în cuvinte. Utilizând observarea, interviurile și studiul programelor școlare, am dezvoltat și descris acest „ceva” pe care, până la final, l-am numit cunoaștere educațională, conturând întrebarea „ce înseamnă a cunoaște în clasa de elevi”? În încercarea de a descrie acel „ceva” despre care vorbeam, mi-am dat seama de o practică importantă utilizată la clasă, aceea de a desfășura activitățile într-un anumit ritm, vizibil și uniform. O astfel de practică însă, implică o anumită concepție despre cunoaștere, una care face reușitele comparabile și descurajează acele intervenții care interferează cu ritmicitatea prestabilită a învățării. Așadar, în contextele școlare studiate, a cunoaște înseamnă a fi utilizatoare de text și a oferi informații, a-ți reaminti, a reda ceea ce anterior a fost transmis într-un ritm prestabilit și vizibil.
O ilustrație de Maria Surducan

Ce înseamnă a cunoaște în clasa de elevi? - Elena Ungureanu

Puține lucruri sunt mai sinonime cu Antropocenul decât betonul, a doua cea mai folosită substanță din lume după apă. Omenirea a turnat deja îndeajuns de mult cât să poată înveli planeta cu un strat de doi milimetri și nici nu sunt semne că betonarea ar încetini. Se estimează dublarea consumului global de beton și ciment în următoarele două decenii. Materialul e atât de popular pentru că are o existență metafizică pe lângă cea fizică. Nu e doar un element ce facilitează transformarea mediului înconjurător, ci și un mediu ce canalizează ideologii, aspirații, și angoase. Pe cât e de ubicuu, pe atât e de ambivalent însă. Versatil, durabil, ieftin, și ușor de folosit, banalul amestec de nisip, piatră, apă și ciment facilitează locuirea și mobilitatea în societățile urbanizate. E însă la fel de distructiv pe cât e constructiv, și asta în special din cauza cimentului. Producția liantului sintetic implică coacerea calcarului la temperaturi înalte, un proces chimic și mecanic energofag responsabil de 8% din totalul emisiilor globale de dioxid de carbon. În acest material, bazat pe cercetarea mea din proiectul Transitions: Pathways to a Post-Carbon Future sponsorizat de Fundația Nomis din Elveția și coordonat de antropologul american Stuart Kirsch, vă povestesc despre viața socio-materială a betonului ca mediu al ideologiilor moderne și despre eforturile de a-i reduce amprenta de carbon.
O ilustrație de Ioana Ocnărescu

Ecologie și beton - Adrian Deoancă

Sensibilitatea la anumite mirosuri reprezintă, în fapt, doar o mască a privilegiului. Semnificația unui anumit miros nu este descoperită prin diferențierea de celelalte mirosuri (nu există forme/ mijloace independente pentru a codifica aceste distincții), ci prin diferențierea contextelor în care un miros particular are o anumită valoare. „Socialul” mirosului este învățat prin discursurile hegemonice dintr-un anumit spațiu și dintr-un anumit calup istoric – învățăm ce mirosuri sunt plăcute și ce mirosuri stigmatizate încă de când suntem copii. Mirosul devine, astfel, indiciu al poziționării în ierarhia socială. Mirosurile relaționează (și separă) indivizii imediat, fără formele generalizate și convenționale ale conștiinței, moralității, esteticii. Nu este un act conștient în totalitate, un miros ne repugnă iar judecata de valoare are loc imediat. Ce se întâmplă, însă, dacă încercăm să trecem prin filtrul rațiunii motivele pentru care anumite esențe olfactive sunt considerate la nivel social ca fiind plăcute sau ca potențial pericol? Ideea noastră de murdărie este compusă din două lucruri, respectul pentru convenții și grija pentru igienă (Douglas, 1966). În prima parte a acestui text, discut succint despre rolul reclamelor în crearea unei dependențe de produsele cosmetice pentru salvarea de propriile mirosuri și pentru reușita pe scena socială, iar în partea a doua problematizez modul în care politicile de igienă publică justifică măsuri de segregare și discriminare.
O ilustrație de Simina Popescu

Construirea unui Celălalt olfactiv - Ruxandra Păduraru

Factory work remains one of the most widespread forms of production. 22.3% of people employed in Romania in non-agricultural fields work in manufacturing production, i.e. in factories. The working conditions are often extremely demanding, and the pay is often the minimum wage. In the case of factory workers in Baia Mare, several dimensions overlap that place people in extremely vulnerable situations – the racism against Roma, poor living conditions due to lack of property, lack of access to education and health services and many others. In the current episode, we discuss what three-shift work means for the people producing our furniture, the precariousness and the consequences it has on workers' health. The discoveries made in the PRECWORK research project are impressive due to the interdisciplinary nature of the process. The complexity of labour in Romania is put in a special light that makes us glimpse the injustice and inequality that hides behind the right to work, a right that does not ensure the right to a decent life.

Neda Deneva holds a PhD in sociology and social anthropology from the Central European University. Her work is situated at the intersection of transnational migration, labour regimes, social citizenship, and social reproduction in Eastern Europe. Her most recent research at Babes-Bolyai University within the project PRECWORK focuses on how reindustrialization processes in Romania transform the working and living conditions of Roma workers. She currently works as a postdoctoral researcher at SYNYO in Vienna. 

This episode is part of a series based on the research project "Precarious work and peripheral housing. The socio-economic practices of the Roma in Romania in the context of industrial relations and unequal territorial development", in short PRECWORK, with the financial support of Norwegian grants and UEFISCDI from Romania. More about the project here: http://precwork.granturi.ubbcluj.ro/ 

Producer: Marina Mironica
Visual: Maria Martelli
Soundtrack: KindStudios
Sources: Labour force in Romania for 2021, National Institute of Statistics https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/labour_force_in_romania_2021.pdf

Rundown:
Min 00:00 Intro and subject of the episode
Min 07:11 The industrial workers nowadays 
Min 10:18 On lack of investments and the surplus of working power
Min 13:05 Formal employment and the impossibility to work for long periods
Min 17:15 What are other needs beside working? 
Min 21:00 Chances to be able to buy a house as industrial worker in Romania
Min 25:20 Strategies to deal with the demanding working conditions: migration, unpaid leave, seasonal work
Min 28:00 Social security workers are contributing to our well-being while not getting anything back
Min 35:00 The (im)possibility to have a future after working life
Min 37:15 Local structures that care and the problem with the public policies
Min 40:17 A local strike success story  
Min 44:24 Future plans and reasons to stay hopeful

Labour in the factory. Work to live or Live to work

Romania's economy is integrated into the global economy, a fact that brings about dependencies, but also enables development.  In this episode, we’re speaking with Cornel Ban, a political economist who, using this disciplinary lens, can offer an analysis of international financial issues that are otherwise highly diverse and complex to delineate within local boundaries. Examining Baia Mare and the circumstances in which some people work and live prompts a necessary discussion about the shortcomings of capitalism, institutionalized racism, and the imperative need for effective public policies. 

The theme of adaptation and the formulation of strategies to address political and climate changes are also explored in this episode. Romania's prospects remain open, but it is imperative to act swiftly and contribute to altering the current situation, not only in the labor market but also in taxation and social policies, according to our guest.


Cornel Ban is an associate professor of International Political economy at Copenhagen Business School. Prior to this he was a Reader at City University of London, assistant professor at Boston University and research fellow at Brown University in the United States. He wrote two books, two dozen articles, and book chapters on the politics of economic expertise, policy shifts in international financial institutions, and the politics of capitalist diversity in Brazil, Spain, Hungary and Romania.

This episode is part of a series based on the research project "Precarious work and peripheral housing. The socio-economic practices of the Roma in Romania in the context of industrial relations and unequal territorial development", in short PRECWORK, with the financial support of Norwegian grants and UEFISCDI from Romania. More about the project here: precwork.granturi.ubbcluj.ro/ 

Producer: Marina Mironica and Maria Martelli
Visual: Maria Martelli 
Soundtrack: KindStudios 
Bibliography: Cornel Ban, Gabor Scheiring & Mihai Vasile (2023) The political
economy of national-neoliberalism, European Politics and Society, 24:1, 96-114, DOI: 10.1080/23745118.2021.1956241
Cornel Ban (2016)  Ruling ideas: How global neoliberalism goes local. Oxford University Press

Rundown:
Min 01:16 - Why is political economy important?
Min 04:50 - Why look at Romania? 
Min 09:44 - What does a rise in nationalism and populism mean, across Europe
Min 20:00 What is the difference between doing politics as a party and populism?
Min 29:00 Zooming in on the far-right and AUR (Alliance for Unity of Romanians) 
Min 32:38  What is specific to national-neoliberalism? How does it function?
Min 37:19 How do these policies reflect in the lives of people in Baia Mare?
Min 51:34 Policy recommendations and the importance of sociological knowledge
Min 1:02:58 Bonus question: Best case and worst case scenarios for Romania’s political economy in the next 20 years accounting for the climate crisis

National-neoliberalism. Politics, work and business in Romania

Sfertul academic - Podcasturi și texte de antropologie publică - Volumul I -  este un proiect marca ANTROPEDIA.
http://antropedia.com/sfertulacademic/

Ecologie și beton - Adrian Deoancă

Sfertul academic - Podcast

Related tracks